Dragă mamă, Îmi cer scuze dacă nu profit de fiecare ocazie pe care o am ca să-ți spun că te iubesc și îmi cer scuze pentru momentele în care te-am supărat. Dar, te iubesc necondiționat! Te iubesc chiar și atunci când mă cert cu tine din orice mic lucru doar pentru a dovedi că am dreptate. Știu că întotdeauna ai dreptate, dar trebuie să-ți arăt că am propria mea voce, că am propriile mele cuvinte, că nu trebuie să urmez tot ceea ce spui, chiar dacă este un lucru corect. Am încercat să învăț din propriile mele greșeli. Încerc să fiu eu însămi-la fel cum m-ai învățat. Te iubesc chiar și atunci când nu sunt de acord cu deciziile tale. Ești prea amabilă, uneori, prea iertătoare, prea înțelegătoare, prea blândă și prea așezată din fire și asta mă înnebunește. Dar înțeleg de ce ai făcut-o, am înțeles cât de mare este inima ta și cât de puternică ești și înțeleg de ce nu vrei să lași oameni să se simtă neiubiți. Uneori, uit că știi ceea ce faci, uneori uit că înțelepciunea și iubirea ta depășesc ceea ce inima mea poate simți și ceea ce mintea mea poate înțelege. Te iubesc chiar și când sunt supărata pe tine. Chiar și atunci când îți spun că nu te plac, te iubesc. Cuvintele tale dor  pentru că sunt adevărate și, uneori,  vreau să cred minciunile mele. Știu că sunt minciuni, dar ele mă fac să mă simt mai bine. Te iubesc chiar și când ești departe, atunci când pleci câteva luni fără să te văd. Mi-e dor chiar dacă nu-ți spun mereu. Te iubesc pentru că iubirea ta este și va fi întotdeauna cea mai mare iubire pe care mi-o poate oferi cineva vreodată. Îmi pare rău că nu-ți spun că te iubesc mai des, îmi pare rău dacă, uneori, am uitat că ai nevoie de dragoste și de grijă. Am uitat pentru că tu nu ceri asta, tu mereu oferi iubire ca și cum satisfacția vine din dragostea pe care o dai mai degrabă decât cea pe care o primești. Așa că, dacă voi fi prea rebelă sau prea ocupată sau prea încăpățânată, amintește-ți doar că  te iubesc.