E invizibilă. Nu e ca și cum „te-ai simți puțin trist”. E un cuvânt greșit. Cuvântul „depresie” mă face să mă gândesc la un cauciuc dezumflat, la ceva găurit nemișcat. Poate că depresia, în lipsa anxietății, e resimțită așa. Însă depresia combinată cu teroare nu e ceva dezumflat sau nemișcat. În punctul cel mai critic, […]
Depresia se simte ca ceața deasă de pe litoral care te cuprinde, blocându-ți câmpul vizual. Se simte ca umiditatea opresivă într-o zi caldă de vară; aer atât de condensat cu apa, încât îți este greu să respiri. Apa: nu poți trăi fără ea, dar te poate și ucide. Marile valuri de maree se pot prăbuși
Depresia este un monstru. Depresia este unul dintre cei mai cruzi monștri cu care trebuie să se confrunte peste 300 de milioane de oameni. Aceștia sunt doar oamenii diagnosticați – ar putea fi mult mai mulți. Persoanele cu depresie suferă cu adevărat. Adesea, ele par a fi triste și nefocalizate. Întrebarea “Ce s-a întâmplat?” devine
Depresia este un asasin tăcut. Și ia mii de vieți. De ce este depresia ucigașul tăcut? Pentru că noi nu credem în asta. Din păcate, mulți cred că “depresia” este un tabu, la fel ca un monstru sub pat, nu credem că există. Trăim într-o lume vizuală. Ne place să credem doar ceea ce vedem.